Turismul excesiv, de la Florența și Barcelona la Brașov și Sibiu, unde „turistificarea” începe să ridice semne de întrebare

Tensiunile dintre popularitatea turistică, presiunea asupra pieței imobiliare, protejarea patrimoniului și viața de zi cu zi a localnicilor au dus la proteste ale locuitorilor și organizațiilor civice, dar și la intervenții ale administrațiilor.

Florența este unul dintre exemplele recente de intervenție a autorităților pentru temperarea efectelor turismului excesiv: administrația a restricționat amplasarea teraselor pe zeci de străzi din centrul istoric protejat UNESCO și a extins restricțiile privind autorizarea unor noi închirieri turistice și în cartiere din afara acestuia.

La o scară mai mică, unele dintre cele mai vizitate orașe românești încep să se confrunte cu preocupări legate de „turistificare”, chiar dacă nu se poate vorbi încă despre supraturism în accepțiunea întâlnită în marile destinații europene. Un studiu despre atitudinea locuitorilor din Sibiu față de turism, publicat în octombrie 2026 de cercetători de la Universitatea „Lucian Blaga”, arată că respondenții apreciază beneficiile turismului pentru oraș, dar exprimă și îngrijorări legate de aglomerarea spațiilor publice și comercializarea patrimoniului.

La Brașov, unul dintre cele mai cunoscute orașe turistice ale țării, favorizat de centrul istoric și de amplasarea la poalele Tâmpei, în apropierea Poienii Brașov, a Branului și a stațiunilor de pe Valea Prahovei, există inițiative locale care încearcă să-i (re)aducă și pe locuitori în centrul frecventat intens de turiști.

Experiențele europene arată că răspunsul la turistificare nu se reduce la taxarea vizitatorilor sau la promovarea unor destinații alternative. Unele orașe încearcă să limiteze transformarea locuințelor în unități de cazare turistică, altele reglementează mai strict terasele și activitățile comerciale din centrele istorice sau încearcă să distribuie mai echilibrat sosirile vizitatorilor.

În paralel, protestele localnicilor au adus în prim-plan o întrebare tot mai greu de evitat: cui îi aparține, în primul rând, centrul istoric — celor care îl locuiesc sau celor care îl vizitează?

De altfel, în multe dintre marile orașe din țară, inclusiv București, Cluj-Napoca și Timișoara, sunt organizate evenimente dedicate în primul rând localnicilor. Fie că au loc în centru sau în cartiere, asemenea inițiative încearcă să-i transforme din spectatori în participanți activi la viața propriului oraș și să le întărească sentimentul de apartenență la comunitate.

Brașovul și Sibiul nu pot fi puse, deocamdată, pe același palier cu destinațiile europene ajunse la forme acute de supraturism. Dar observațiile culese la fața locului și cercetarea academică realizată la Sibiu arată de ce merită urmărite din timp efectele dezvoltării turistice.

Brașovul și limbile pământului

Chiar și într-o zi ploioasă de sfârșit de octombrie, centrul istoric al Brașovului e animat. Unii admiră piața și clădirile pitorești care o delimitează, alții ocupă, cel puțin parțial, terasele din inima orașului. Cei mai mulți par să fie turiști. Pe drumul spre Piața Sfatului, doi tineri conversează în franceză. În piață, engleza intră în rol, inclusiv prin ghizii „înarmați” cu steaguri de identificare a grupurilor pe care le îndrumă, verbal și vizual.

„În Turnul Alb (obiectiv turistic din oraș) am auzit vorbindu-se și ceva limbă slavă”, spune un cameraman care își trage cadrele pentru un reportaj. Nu trece mult și reporterul aude, la rândul său, o limbă slavă. Surpriza e cu atât mai mare când, două minute mai târziu, aude lângă el și italiana — Italia fiind mai degrabă percepută de români ca destinație turistică decât invers.

„În ultima vreme vin tot mai mulți italieni în oraș, de când s-a deschis aeroportul și avem zboruri directe spre mai multe orașe italiene”, spune Costi Bertea, administratorul unui local din zona centrală și unul dintre coordonatorii Breslei Cârciumarilor.

„Miercurea brașovenilor”, o invitație pentru localnici

Asociația a lansat în urmă cu aproximativ o lună proiectul „Miercurea brașovenilor”. Localnicii cu buletin de Brașov sau din zona metropolitană beneficiază de reduceri de 15% în cele aproximativ 60 de restaurante, pub-uri și cafenele înscrise în program. Inițiativa continuă, într-un fel, oferta existentă de mai mulți ani în Poiana Brașov, unde miercurea localnicii au reduceri de până la 50% la tarifele de schi. Are un dublu scop, explică Bertea: să protejeze „clienții casei”, deja existenți, dar și să aducă noi localnici în centrul istoric.

Reporterul Cotidianul.ro a ajuns în inima Brașovului chiar într-o zi de miercuri. Mai multe localuri din Piața Sfatului sunt înscrise în program, însă, fiind încă la început, doar unele afișează la intrare însemnele dedicate brașovenilor.

„Ideea este că brașovenii nu prea ies în centru, din ce am observat, și încercăm să îi invităm și pe ei să o facă”, spune o angajată de la Dracula, local amenajat tematic în jurul figurii transformate într-o legendă globală de scriitorul Bram Stoker și frecventat în special de turiști străini.

În apropiere, Codruț „dirijează” deopotrivă chelnerii și clienții care poposesc pe terasa încălzită a unui alt local. Brașovean de 37 de ani, cum ține să precizeze, lucrează de când e adult în HoReCa, continuând o tradiție de familie. „Turismul e foarte bun pentru oraș, se plătesc o grămadă de taxe. Dacă aș fi la conducerea municipiului, aș crea și mai multe facilități, locuri de parcare în plus”, spune el.

Opinia îi este împărtășită, în linii mari, și de alți localnici. Doamna Ioana, care își însoțește cei trei nepoți într-o plimbare prin piața centrală, consideră că supraglomerarea traficului și dificultățile de parcare sunt principalele provocări ridicate de numărul mare de turiști.

„Orașul are de câștigat din turism”, spune și domnul Sergheii — cu doi „i”, ne atrage atenția. Admite însă că nu prea cunoaște localurile din centru: „Nu suntem noi de ele”. Nu doar mâncărurile, ci și prețurile sunt „piperate”, chiar și cu reducerea pentru localnici, ceea ce pare să îi justifice reținerea. De altfel, și alți brașoveni spun că își continuă mai degrabă viața în cartiere, în timp ce centrul, împânzit mai ales în sezon și în weekend de turiști, le rămâne oarecum străin.

În buricul târgului, o salată care poate ține loc de fel principal ajunge la 60 de lei, iar un preparat tradițional poate costa 70–80 de lei, a constatat reporterul.

Dacă e să remarce o schimbare mai vizibilă în ultimii ani, domnul Sergheii vorbește mai degrabă despre numărul tot mai mare de cetățeni din afara Europei, în special din Asia, care ajung în oraș. „Sunt peste tot, și cu munca, și ca turiști”, completează el.

Pe aceeași alee, o oră mai târziu, un grup de italieni — doi bărbați și două femei — își arată încântarea față de centrul vechi al Brașovului. Povestea lui Dracula, evocată de localul amintit mai sus, este în centrul atenției.

Între timp, în Piața Sfatului, în jurul fântânii arteziene, roiesc părinți cu copii. „Suntem din Ploiești, suntem familiari cu Brașovul, ne e ușor să ajungem”, spune un tată. Sunt tocmai genul de vizitatori pe care — fără să nominalizeze orașe de proveniență — Costi Bertea, de la Breasla Cârciumarilor, îi consideră o categorie aparte: „E un fel de turism de plimbare, or noi vrem să atragem turiști care să descopere Brașovul cu adevărat, să vrea să viziteze Biserica Neagră sau Branul, să mănânce la un restaurant, mai puțin pe cei care vin din diverse orașe, se cazează la Airbnb și își fac cumpărăturile la supermarket sau la covrigărie; avem o mare problemă cu turismul acesta neînregistrat, de subzistență cumva”, opinează el.

Îi plasează pe turiștii români din București și Constanța într-o categorie aparte, comparabilă ca obiceiuri cu cea a vizitatorilor străini: se cazează și consumă la operatorii locali din HoReCa și sunt interesați să viziteze orașul și împrejurimile. Este o perspectivă dinspre industria ospitalității, pentru care valoarea unui vizitator se măsoară și în consumul pe care îl generează în economia locală.

Turismul de consum rapid și viața din cartiere

O perspectivă mai critică asupra distanțării dintre localnici și centrul istoric are Lala Panait, antropolog urban și facilitator, locuitoare a Brașovului de șapte ani, după o perioadă în care a locuit și a fost implicată în proiecte comunitare la Cluj. Pentru ea, turismul atât de lăudat al orașului înseamnă și o realitate pe care, locuind la periferie, ajunge să o evite: în weekend și în anumite perioade ale anului știe că sunt zone centrale în care nu are rost să meargă.

„Există zone în centru unde știu că nu am ce căuta în anumite zile sau perioade din an. Iar dacă am totuși treabă musai pe-acolo, îmi asum situația fără să mă plâng prea mult de trafic, aglomerație sau prețuri exagerate (la orice, începând de la o simplă cafea).”

Aglomerația și prețurile ridicate nu sunt, în opinia Lalei Panait, singurele probleme. Turismul practicat astăzi în centru are tot mai puține legături cu oamenii locului, patrimoniul arhitectural și gastronomia regiunii, devenind un „turism de consum rapid”, spune ea.

Lala Panait și-ar dori vizitatori și în piețele sau nodurile tradiționale ale cartierelor, dar avertizează că și o asemenea redistribuire trebuie făcută cu măsură, pentru a nu produce o nouă presiune asupra comunităților și o gentrificare rapidă. În același timp, consideră că dezvoltarea turistică nu poate fi desprinsă de politica culturală și de protejarea spațiilor verzi. Reducerea finanțărilor pentru cultură a slăbit, în opinia sa, scena independentă și capacitatea acesteia de a produce conținut local, destinat nu doar vizitatorilor, ci și locuitorilor orașului.

Într-o zi obișnuită din timpul săptămânii, în jurul Bisericii Negre — cea mai mare biserică gotică din sud-estul Europei — e mai puțină forfotă decât te-ai fi așteptat. Doi copii aleargă prin piațeta din spatele lăcașului de cult, vorbind în germană și învârtindu-se în jurul unei umbrele roșii. Grupuri de familii românești își fotografiază copiii în lateralul bisericii. La intrare, doi străini citesc informațiile despre monument, în timp ce, în colțul opus, trei bărbați din generații diferite, cu alură de arhitecți sau profesori, transformă câteva detalii indicate prin gesturi largi de unul dintre ei într-o discuție în profunzime.

Seară românească la Sibiu. Impresie

Am ajuns în centrul Sibiului în aceeași zi, dar seara. Dată fiind și ora târzie, reporterul s-a rezumat la rolul de observator. Pe pietonala Bălcescu, mai mult decât animată în timpul marilor festivaluri — precum Festivalul Internațional de Teatru din Sibiu (FITS) —, trecătorii sunt puțini. E înghesuială doar în fața unei covrigării și ceva mai mult tumult în apropierea Pieței Mari, unde bradul de Crăciun fusese deja instalat. Majoritatea celor aflați acolo sunt însoțiți de copii, mai mici sau mai mari. Băncile care înconjoară zona bradului, unde trecătorii se fotografiază, și piața iluminată discret dau locului aerul intim al unui vechi burg la ora culcării.

Un vechi burg… românesc, ai putea spune, ținând cont că, spre deosebire de Brașov, singura limbă pe care o auzi în jur este româna, în versiunile ei din diferite regiuni și cu tonalități variate, în funcție de vârstă: de la „Mami, așteaptă-mă!” la „Haideți aici să facem poză!”. Pare un amestec de localnici ieșiți la plimbare și turiști autohtoni.

Într-unul dintre colțurile pieței se află statuia cărturarului Gheorghe Lazăr. Inscripția de pe soclu, care reproduce un citat din Nicolae Iorga, îl descrie drept „primul dascăl de ideal românesc”. Paradoxul românesc al orașului cu origini vădit săsești pare astfel complet. Doi turiști încearcă să deslușească inscripția în liniștea serii.

Ce spun sibienii despre turism

Atmosfera liniștită a serii nu trebuie însă confundată cu absența presiunii turistice. Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, pe baza răspunsurilor a 923 de locuitori, arată că majoritatea respondenților recunosc beneficiile turismului pentru imaginea și economia orașului: 94% consideră că dezvoltarea turistică îmbunătățește imaginea Sibiului, iar 92,5% îi recunosc contribuția la economia locală. Studiul s-a bazat pe un eșantion nereprezentativ statistic pentru întreaga populație a orașului, astfel că procentele reflectă opiniile persoanelor chestionate. În același timp, aglomerarea spațiilor publice este principala problemă semnalată, urmată de creșterea costului vieții.

Cercetătorii nu consideră că Sibiul a ajuns la supraturism, ci că se află într-o etapă de turistificare în care efectele mai grave pot fi încă prevenite. Printre recomandările lor se numără distribuirea mai echilibrată a evenimentelor și a vizitatorilor, reguli mai stricte privind folosirea comercială a patrimoniului și consultarea periodică a locuitorilor.

Pentru Mihai S. Rusu, unul dintre autorii studiului, miza depășește însă gestionarea numărului de turiști. „Orașul în general și centrele istorice în mod implicit sunt și trebuie să rămână bunuri publice”, spune cercetătorul. Centrul istoric aparține deopotrivă localnicilor și celor care vin să-l viziteze. El încetează să mai funcționeze ca bun public atunci când patrimoniul este acaparat de industria turismului și transformat într-o marfă destinată consumului și profitului.

Merg agale spre faimosul Pod al Minciunilor, unde mini-ședințele foto sunt în toi și densitatea de trecători e ceva mai ridicată. Fac un ocol prin spatele Pieței Mari. Luminile discrete care pun în valoare turlele și zidurile vechilor clădiri și biserici sporesc misterul serii. Acesta crește și când ciulesc atent urechile, încercând să-mi dau seama dacă limba pe care o aud spre finalul scurtului periplu este străină sau nu. Rămâne nedeslușită.

Brașovul și Sibiul trăiesc, fiecare, întâlnirea dintre turiștii care frecventează centrul istoric și localnicii care par uneori mai puțin prezenți în acest spațiu. Dar momentul ales pentru vizită face ca Sibiul să ofere, în acea seară, un contrapunct local la cosmopolitismul pe care îl percepusem la Brașov. O impresie de moment, nu o fotografie statistică a celor două orașe.

Orașele europene caută soluții

În ultimii ani, mai multe destinații europene au început să intervină nu doar asupra numărului de turiști, ci și asupra efectelor turismului asupra locuirii și a spațiului public.

În 2024, administrația din Barcelona, unul dintre cele mai vizitate orașe europene, a anunțat eliminarea treptată, până în noiembrie 2028, a celor peste 10.000 de licențe pentru apartamente închiriate turiștilor. Măsura a fost prezentată drept o modalitate de a tempera creșterea accentuată a prețurilor locuințelor, fenomen care a alimentat și proteste.

Amsterdam încearcă să limiteze presiunea vizitatorilor prin reducerea numărului de croaziere fluviale, distribuirea mai echilibrată a fluxurilor turistice și reguli mai stricte pentru activitățile din centrul orașului. La Palma de Mallorca, în Insulele Baleare, municipalitatea a inițiat în februarie 2026 o măsură care ar urma să blocheze autorizarea de noi locuri de cazare turistică în locuințe pe întreg teritoriul orașului.

Între timp, nemulțumirea localnicilor din astfel de destinații a devenit tot mai vizibilă. În iunie 2025, mii de oameni au participat la manifestații împotriva turismului de masă în Barcelona, Palma, Lisabona sau Veneția. Protestatarii au reclamat în special scumpirea locuințelor, transformarea apartamentelor în cazări turistice și pierderea caracterului rezidențial al cartierelor. În Barcelona și Palma, unii manifestanți au folosit pistoale cu apă împotriva turiștilor, într-o acțiune simbolică ce a atras atenția presei internaționale.

Florența: mai puține terase, restricții extinse pentru cazarea turistică

Unul dintre exemplele recente de măsuri pentru temperarea efectelor turismului excesiv este Florența, în Italia. Administrația a intervenit atât asupra ocupării spațiului public de către terase, cât și asupra extinderii închirierilor turistice de scurtă durată.

Din februarie 2026, un nou regulament limitează terasele restaurantelor și cafenelelor din centrul istoric protejat UNESCO. Suprafața totală permisă pentru aceste amenajări a fost redusă cu aproximativ 10% față de vechile reguli, iar pe 60 de străzi instalarea teraselor este interzisă. Regulamentul stabilește și condiții mai stricte pentru dimensiunea și aspectul amenajărilor, precum și sancțiuni pentru ocuparea abuzivă a domeniului public. Miza este păstrarea piețelor și străzilor istorice ca spații accesibile tuturor, nu doar ca extensii comerciale ale localurilor.

În paralel, municipalitatea a extins în iunie 2026 restricțiile privind autorizarea unor noi închirieri turistice de scurtă durată din centrul istoric spre cartierele învecinate. Măsura urmărește să împiedice deplasarea presiunii turistice către zonele rezidențiale. Nu presupune închiderea imediată a apartamentelor turistice deja autorizate, pentru care există un regim tranzitoriu până în 2028.

Primarul Sara Funaro a prezentat această politică drept o încercare de a apăra dreptul de a locui în Florența, fără a renunța la beneficiile turismului.

Veneția și Dubrovnik: cum pot fi gestionate fluxurile de vizitatori

Alte două exemple arată cum încearcă autoritățile să intervină asupra fluxurilor de vizitatori care ajung în centrele istorice.

La Veneția, taxa de acces pentru vizitatorii de o zi a continuat în 2026 ca experiment, în 60 de zile stabilite în avans, în intervalul aprilie–iulie. În funcție de momentul plății, taxa a fost de 5 sau 10 euro de persoană. Măsura urmărește să încurajeze planificarea vizitelor și să ofere administrației o imagine mai clară asupra fluxurilor. Nu reprezintă însă un plafon al numărului de turiști: orașul nu a stabilit un număr maxim de intrări zilnice.

Dubrovnik, una dintre cele mai populare destinații de pe coasta Adriaticii, care s-a confruntat cu aglomerări puternice în centrul său istoric, a ales o abordare mai amplă, prin programul „Respect the City”. Măsurile includ coordonarea sosirilor navelor de croazieră, cu maximum două nave în același timp, limitarea numărului de pasageri, reducerea tarabelor de suveniruri și a meselor de restaurant instalate în spațiul public, precum și monitorizarea fluxurilor de vizitatori. Într-o analiză publicată în 2026, OECD prezintă inițiativa drept un exemplu de gestionare integrată a turismului, care urmărește atât protejarea patrimoniului, cât și calitatea vieții localnicilor.

Între succesul turistic și dreptul de a locui în propriul oraș

De la restricțiile privind terasele din Florența la taxa de acces din Veneția sau gestionarea croazierelor la Dubrovnik, orașele europene încearcă, prin mijloace diferite, să împace beneficiile turismului cu nevoile celor care locuiesc acolo. Măsurile nu sunt identice și nici nu oferă garanția că presiunea turistică va dispărea. Ele arată însă că succesul unei destinații nu mai poate fi judecat doar după numărul vizitatorilor.

La Brașov și Sibiu, discuția se poartă încă la o altă scară. Dar, între localnicii care ocolesc centrul în zilele aglomerate, comercianții care încearcă să-i atragă înapoi și cercetătorii care avertizează asupra transformării patrimoniului în marfă, se conturează aceeași întrebare care preocupă tot mai multe orașe europene: cum poate rămâne un centru istoric o destinație pentru vizitatori, fără să înceteze să fie, înainte de toate, un loc de viață pentru locuitorii săi?